Volumul si crimpeiul
de Tudor Arghezi
O carte proasta, dar legata-n piele,
Cu aur pe cotoare si cu stele,
Luxoasa, lustruita si bogata
Sta-n raft ca o cucoana bosumflata
La teatru - care se preface
Ca piesa laudata ii displace.
E singura-ntr-o loja si-i e cald.
Poarta-n urechi cerceii de zmarald,
Bratari pe brate si, la git,
Margaritare - si i s-a urit.
O plictisesc ansamblul si detaliul
Si-si face vint la piept cu evantaliul.
E decoltata pina-n toate celea
Si, ca si cartea groasa, si-arata toata pielea.
Din raftul de alaturi, subtirea cartulie,
Se-ntreaba cu sfiiala, din palida-i hirtie,
Daca-ntelesul cartii si scrisul se masoara
Cu luxul si grosimea-n cotor pe dinafara.
Ea-i descusuta foile ii ies,
De-abia se descifreaza de jerpelite e-s.
Se vede cit de colo c-a fost si-i o ispita
Prin cite miini trecuse, citita, rascitita,
Pe cind vecinu mindru, de drpet aristocrat,
Sta-n raft, ca-ntr-o vitrina pantoful nencaltat.
Brosura se smereste si intreaba:
-"Cucoana, esti o carte a unui om detreaba,
Dar cum se face, voi
Sa stiu, de ce atitea foi
Atitea pagini, pare ca o mie?
De ce cittamai teancul de hirtie?
Mi-ar fi, martuirsesc, rusine
Sa am atita hoit pe mine.
Te-ai revarsat si curgi ca un potop,
Cerneala dumitale nu are fund si dop?
Condeiul, cind e ager si nu minte,
Un gind ii spune-n citeva cuvinte.
Ti-e matura condeiul si mina cit copita,
De te latesti atita si cu nemiluita?
Probabil, autuorul se bucura, nu gluma,
Ca a frecat farima sa dea atita spuma
Si ca si-a scris-o, cartea, cu sapun.
Nu-i vorba pamatuful pare bun
Si pe barbie-aluneca mai ine.
In scris, nefericirea-i clabucul ca nu tine."
Volumul si crimpeiul
Aceasta pagina a fost accesata de 7011 ori.
