Monopol
de Tudor Arghezi
Un scriitor ilustru ajunse proprietar
Pe scris si pe tipar.
Da tuturora aspre mustrari, dojeni si lectii,
Inviersunat, la pinda in sute de directii, -
Politica, stiinta, guvern, literatura, -
Nu-i da ragaz sa sufle cu pana nimanui
Strain de tamiierea si de pulpana lui.
Cine voia sa-i placa, si ca sa-i mearga bine,
Era silit condeiul la idol sa-si inchine,
Caci ii placea, de-a lungul de catre orice ins,
Frecat cu mirodenii, sa die-ntins si lins.
Te-nchiriai pe luna
Penita-ti era buna,
Te-nchiriai pe viata
Erai primit in hora si aratat in piata.
Ilustrul insa, iaca,
Vedea ca cititorii cu el nu prea se-mpaca.
Avea cerneala multa si inmuia in ea
Cea mai nemasurata bidinea.
Cind se pornea sa scrie
Nu-l ajungea din urma nicio tipografie,
Necum cumva cititul,
Caci frazei incepute de-i cautai sfirsitul
Si punctul, printre randuri minate cu pirtag,
Maret, confuz si vag,
De-abia-l gaseai pe-o foaie, cind te-apucase noaptea,
La pagina din carte a patruzeci si saptea.
Monopol
Aceasta pagina a fost accesata de 2884 ori.
