Tudor Arghezi - Tablete de cronicar
de Tudor Arghezi
Davila a scris o piesa intru totul frumoasa, Vlaicu-voda, pe care o revista populara, insetata dupa senzational si ieftinatate de procedee, a declarat-o, fara dovada, furata. Atunci, noi am luat apararea intreaga a celui suspectat, cu bucurie. Un lucru era sigur in ipoteza ca Vlaicu-voda nu putea sa fie a lui Davila, imposibilitatea lui Odobescu de-a o fi scris. Alta minte, alte procedee, alt sistem de imaginatie. Pentru ca trebuia nascocit inca un al treilea autor improbabil, acuzatia fu parasita tocmai atunci cand ameninta cu dovezile decisive.
Curios complex, omul asasinat. Mana lui a stiut sa organizeze Tetarul National si sa-l faca productiv. Daca un director printre cei de ieri, de la Stancescu incoace, a insemnat ceva pentru teatru, apoi acela a fost Davila. Teatrul avea un stapan si scena un paznic intuitiv priceput si darz.
Ceea ce constituie caracteristica admirabila a acestui om e insa facultatea pretioasa a reinnoirii, atat de absenta contimporanilor nostri, istoviti la netimp, vestezi in plina floare, uscati in dezvoltare. Alexandru Davila a fost personificarea ideii ca niciodata si nimic nu este prea tarziu. Fiecare zi venea la el cu o dorinta noua si cu o incordare noua, si tineretea lui curmata de un cutit aruncat in creier e produsul intreg al acestei nazuinte de a se reface nevatamat si nou.
P.S. Articolul de mai sus a fost sa fie necrolog ... Alexandru Davila, mort cateva ore, a trecut si peste moarte ... Medicii l-au regasit in viata! Pastram articolul asa cum a fost scris cand Davila murise.
Tudor Arghezi - Tablete de cronicar
Tudor Arghezi - Tablete de cronicar
Aceasta pagina a fost accesata de 2078 ori.
